o parte din mine

Saptamana trecuta am mai bifat o salina vizitata. Auzisem desprea ea ca e recent modernizata si ca ar fi cea mai frumoasa din tara. Asa ca imbarcarea in masina dis-de-dimineata cu familie, nepotei si purcei, cosuletul cu mancare, mingi, jucarii si voie buna, ne astepta un drum de 200 kmla capatul caruia ne astepta salina. Dupa aproximativ 3 ore ajungem si la Turda si acolo ne bufnim de prima dezamagire. Orasul arata de parca ar fi bombardat, nu stiu zau, dar parca inainte era frumusel orasul, dar acuma majoritatea strazilor sunt ca dupa razboi. In sfarsit ajungem si la intrarea in salina, defapt salina are 2 intrari, una principala si una secundara, noi am gasit-o pe cea secundara, dar mare diferenta nu este intre ele. Dupa ce am platit intrarea (15 lei adulti si 8 lei copii) intram pe o usa unde dam de un tunel biune luminat dar si foarte lung pe care il parcurgi in aproximativ 10 minute, ajungi la o hala unde sunt expuse cateva utilaje de extras sarea din vechime. Urmatoarea oprire a fost la Sala ecourilor, nu stiu de ce se numeste asa pentru ca in acea sala nu se auzea nici un ecou (probabil ecoul nu lucreaza duminica). In sfarsit ajungem si la capatul scarilor care face legatura cu mina Rudolf, tot de acolo se ia si liftul pentru cei comozi care sa ii coboare jos la mina Rudolf. Inainte de a cobora scarile poti face o plimbare pe balconul care inconjoara mina, iar cei care au rau de inaltime, acuma sigur se vor lecui, iar imaginea minei privita de la o inaltime de aproximatix 50 m este minunata. Si cum eu mi-am propus sa mai dau jos din burtica am ales sa cobor pe scari. E un exercitiu foarte bun, pentru ca ai de coborat aproximativ 12 etaje a cate 11 trepte fiecare. Cand am ajuns jos m-am lovit de a doua dezamagire si anume ca e destul de mititica ca suprafata mina, facand comparatie cu cea din Praid, iar internetul wireless nu mergea asa cum se spune. Consumul de alimente este strict intezis in mina, cu toate ca pe noi ne rodea un sobolan in stomac de aproape ca ne facea sa mancam sare. Dupa 3 min am dat gata turul minei si mare lucru nu e de vazut: un mini teren de bowling, un mini teren de golf, niste topogane astea pt copii, 2 mese de biliard, 4 mese de ping pong si un mic amfiteatru. Cam asta e tot. Asa ca am purces sa cobor mai departe la mina Tereza. Iarasi coborat pe scari ( este si lift) si ajung acolo unde este amenajat si lacul. Aici este la fel de micut, dar foarte frumos amenajat. Dupa ce trec peste un pod dragut arcuit ajungi la o insulita plina de lumina inconjurat de un lac subteran unde te poti trage cu barca. Am incercat si aptitudinea asta de a da la vasle, dar pe semne ca aveam probleme cu directia pentru ca ma invarteam ca Grivei in jurul cozii si nu prea reuseam sa inaintez, spre deliciul celorlalti de pe lac. Imi venea sa le rod beregata si sa ii mananc cu sare. Spre final reusisem sa fac cat de cat progrese si data viitoare poate reusesc sa devin sofer de barca. La urcare am ales tot scarile iar cand am ajuns sus aveam senzatia ca dadusem jos de pe mine 1 kg. Cum incepuse plictiseala incepuse sa isi spuna cuvantul, dar si foamea (nici un loc pentru un batminton nu era) am hotarat sa iesim la suprafata sa cautam un loc unde sa papam. La lift era coada, asa ca am ales tot scarile, de data asta fiind si mai greu, iar cand am ajuns sus pufaiam ca Titanicul si firicele de aburi se ridicau din crestetul meu. M-a amuzat copios un anunt din salina care ne ruga frumos sa nu scoatem sarea din salina. Oare era pe terminate? :)) Mina Rudolf, vazuta de la balcon la aproximativ 50m. Chiar scapi de raul de inaltime Lacul subteran si insula

Cu surle si trambite anunt ca am implinit 3 ani decand m-am lasat de fumat. Tiiiii, nici acum nu imi vine sa cred ca am putut asta, mai ales eu care mereu eram lipsit de vointa si mereu ziceam ca de maine ma las. Dar am reusit, iar acum dupa 3 ani privind in urma as zice ca nu a fost greu deloc, dar....nu a fost chiar asa, am avut nitel de tras ca sa reusesc asta, iar acum chiar nu mai simt nevoia deloc de a fuma, din contra a cam inceput sa ma irite cei care fumeaza. he he he.

Eheee, ca demult nu am mai trecut pe aici. Intre timp s-au intamplat multe, a trecut si operatia cea care am crezut ca e usoara, dar care s-a dovedit ca nu e chiar asa de simpla si usoara, si care inca mai trag si acum ponoasele de pe urma ei. Adica dupa 7 luni inca nu sunt recuperat in totalitate, inca nu pot indoi genunchiul complect, iar asta inseamna ca inca nu pot sa stau in genunchi la biserica, dar nici nu pot sa stau in genunchi intre picioarele unei femei. Mare branza, stau numai pe spate, dar asta m-a facut mai lenes si drept dovada a inceput sa fac burtica. :))) Deh, noi sa fim sanatosi....

Dar asa cum am obijnuit sa fac decand tin blogul asta voi scrie acuma despre un eveniment ce a fost zilele trecute, si anume, am pasit si peste pragul celor 34 de anisori. Daca in anii trecuti aveam scrieri mai triste despre acerasta zi, anul asta nu as putea spune acelasi lucru. Acuma nu mai sunt singur, am o iubita dar pe care nu o iubesc, dar mai am o alta iubita pe care rara o intalnesc.....ce rime mai scot si eu. :), dar in afara de asta pot zice ca anul asta am avut cea mai frumoasa zi de nastere de cativa ani in coace. Am petrecut-o cu Mia la Roma, si timp de 2 zile ne-am plimbat ca doi nebuni pe strazile romei pana cand cadeam lati de oboseala, dar cum eu sunt un calator fara leac, mereu o luam de la capat. Aceasta aniversare va fi greu de uitat. Dar sa nu uit un lucru: La multi ani, batrane!

Hmmm, 34 de ani, ce mult mi se pare.

Dupa ce ma plangeam de mama focului ca imi era frica de clisma mai tare decat interventia chirurgicala in sine, uite ca dupa ceva timp revin si pot spune ca AM SCAPAAAATTTT. A trecut si operatia, si internarea , iar de o saptamana sunt acasa.

Cum nu am mai scris demult am sa incerc sa iau totul cronologic.

Am plecat dis-de-dimineata cu trenul la Tg Mures unde eram programat la clinica particulara Nova Vita ( nu fac publicitate) pentru o operatie de ligamentoplastie la genunchiul stang putin mai dificila. Dificila in sensul ca astfel de interventii in zilele noastre se face prin artroscopie, dar la mine fiind ceva mai complicat a trebuit facuta prin incizie clasica. Am ajuns la spital, am facut hartiile de internare, am achitat spitalizarea, si imediat am fost preluat de un ingeras de infiermiera si dus la sectia de chirurgie a spitalului, unde mi s-a dat camera. In viata mea m-am cazat in multe locuri, hoteluri, pensiuni, hosteluri, dar pot spune cu man ape inima ca multe dintre ele arata jalnic pe langa camera asta de la spital. Pot sa spun ca aveam parte de tot confortul. Nici nu am apucat sa imi trag bine sufletul ca a si venit o asistenta ca sang ia sange pt analiza sis a fiu anuntat ca voi intra in operatie la ora 11.30 nu la 14 asa cum stiam, dar stirea asta nu a avut nici un effect asupra mea deoare ce stiam ca urma sa mi se faca cllisma si asta imi paralizase toate simturile, di partea mea putea sa ma anunte ca a inceput un atac atomic asupra orasului ca mie tot nu imi pasa, gandul imi era la funduletul meu ce urma a fi violat :D Dupa cateva minute minute revine asistenta si ne intreaba:

-Baieti, va puteti barberi singuri pe picioare sau trimit pe cineva sa va ajute?

Ma uit la colegulde camera, care se internase odata cu mine, si raspundem amandoi in cor

-Nuuuu, ne descurcam noi.

Orgoliul masculine explodase in noi, cum adica, san e barbereasca pe noi o femeie, pai daca ele pot sa se epileze, atunci pot si eu sa o fac singur

-Bine, spuse asistenta, dar aveti grija sa nu va taiati pentru ca domnul doctor face urat daca va taiati. Dupa care ne arunca un zambet smecher si pleaca nu inainte de a ne ameninta ca daca nu ne berberim bine ne va epila ea cu penseta. La fel, aceasta amenintare ma lasa rece, gandul meu fiind la clisma.

Mi-au fost aduse ustensilele de barberit si m-am apucat de treaba. La inceput am luat un BIC ca asa vazusem la sora-mea, dar uitasem sa iau in considerare ca eu sunt un descendent al cimpanzeului, sica sa ma pot rade cu success pe picior ar trebui initial sa fiu ars cu flacara aparatului de sudura si abia apoi sa incerc cu lama. Am inercat eu si cu lama clasica dar in afara unor nenumarate taieturi, mare branza nu reusisem, dadeam de 2-3 ori cu lama si deja era incarcata, ca sa nu mai zic ca in partea din spate a piciorului, colo nu ajungeam deloc. Oare cum dracu’ reusesc fetele sa faca asta? Hmmm, deja incep sa apreciez efortul lor.

Ok, ma dau batut sis trig la colegul meu de camera

-Alex, eu te-as sfatui sa o chemi pe infirmiera sa te rada, pt ca te vad si pe tine destul de stufos, eu unul zic “piua”, nu mai pot

-Tiii, dar tu ce ai vrut sa faci acolo? Vrei sa te operezi singur? Zice el vazand cat sange e pe piciorul meu

Intre timp vine asistenta, imi vede capodopera si dup ace zice “oofff, barbatii astia” o cheama pe infermiera sa ma ajute, care cu manutele ei delicate a terminat treaba in 5 min, iar pe Alex, colegul meu de suferinta in 10 minute.

Inainte de a intra Alex la cosmetica, vine o doamna doctor anastezist, frumusica foc, san e aduca niste foi pe care trebuie sa le complectam si sa ne hotaram ce fel de anestezie dorim, locala sau totala. Cica la cea totala, ne adoarme pe tot parcursul operatiei, si cand e gata interventia ne trezesc ei, pe cand la cea locala ni se face o injectie in coloana si nu mai simtim nimica de la buric in jos, dar suntem constienti pe tot parcursul operatiei. Parca idea de a fi constient pe tot parcursul operatiei, si de a auzi zdranganii ustensilele, sau s ail aud pe medic cum cere pensa, bisturiu, coican, surubelnita, patent etc, nu ma incanta deloc, asa ca am optat amandoi pt anestezie totala, cel putin daca imi face clisma, sa nu fiu constient.

Fiind rezolvata si tipul anesteziei, ma uit la ceas si vad ca ora 11.30 se apropie vertiginos si odata cu ea si clisma. Deja fara sa vreau imi aveam fesele incordate in asa fel incat puteau fi folosite pe post de nicovala. Oare cat de groasa o fi chestia aia ce mi-o baga in fund? Daca e cat coada de la matura as suporta, hai sa zicem ca merge si daca e cat un castravete, dar mai gros de atat, nu hotarat . imi bag picioarele in ea de operatie si plec acasa. Imi vine in minte discutia cu Ruby de inainte cu o seara si cum incerca saracuta sa ma incurajeze, dar m-a si dojenit pt ca sunt prea orgolios si nu accept ajutorul nimanui, iar azi am vazut cata dreptate are, ca sunt si momente cand trebuie sa cer ajutor ca nu pot face totul singur. Incepe sa imi fie din ce in ce mai draga fata asta.

Cioc-cioc, se aude in usa, si intra un tip.

-Domnul M. ? ma intreaba

-Da, raspund eu cu inima cat un purice

-Va rog sa ma urmati.

Gata, a venit clipa, ma uit rapid la Alex, el imi spune bafta, si plec dupa acel asistent, cu sfincterul contractat la maxim. Coboram un etaj, si ajungem intr-o incapere unde mi se spune sa ma dezbrac si sa imi iau un fel de halat si sa imi pun o bonetica pe cap. Privirea cauta aparatul de clisma, dar nu il gaseam, defapt nici nu stiam cum arata

-Sa imi las chilotii?

-Sigur, imi raspunde asistentul. Hopaaaaa, poate ca Ruby avea dreptate si la tipul asta de operatie nu e necesara clisma. Deja simt ca reinvie pofta de viata in mine. Vine un alt tip imbracat in albastru care era si el medic anestezist si ma ia prieteneste de dupa umeri si inepe sa imi puna diverse intrebari din cele mai variate incepand cu cele legate de medicina si pana la cele lagate de pasiunea mea de a face excursii si la felul in care m-am lasat de fumat, si in final sa imi zica asa:

-Am vazut ca ai ales anestezia totala, de ce? Nu e mai bine sa iti facem locala si astfel esti constient, mai spunem si noi o barfa, un banc. Mai trebuie sa iei in considerare ca dupa operatie inca 4-5 ore vei inca amortit de la brau in jos si astfel nu vei mai simti durerile postoperatorie.

Sa sti ca are dreptate, imi zic eu, dar totusi tot nu as vrea sa aud ce se intampla in timpul operatiei

-Ok, sunt deacord sa ma intepati in coloana ca sa amortesc de la mijloc in jos, dar as mai vrea daca se poate sa imi dati si un somnifer sau un ciocan in cap ca sa fiu cat de cat zombie in tipul operatiei. Cererea mea a starnit un val de rasete, si atunci am observat ca deja s-au adunat 6-7 cadre medicale, oare cand au intrat? Astfel dandu-mi consimtamantul pentru anestezia locala am purces ca intr-un alai de nunta spre blocul operator flancat in stanga si dreapta de doua domnisoare (nu stiu daca erau de onoare), imbricate in halat verde, cu bonetica in cap si masca pe fata de ii puteam vedea doar lampioanele, asa ca nu pot sa imi dau cu parerea despre fizionomia lor. Spectrul clismei nu disparuse, si credeam ca acuma merg sa mi se faca mult umilitorul procedeu, dar daca trebuie sa asiste toti oamenii astia, mai mult ca sigur ca imi va crapa inima in mine de rusine. Ajungem in sala de operatie, mi se spune sa ma intind pe masa, si atunci un fal de lumina si de bucurie imi strabate corpul: AM SCAPAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAATTTTTTTTT, nu mi se mai face clismaaaaaaaaaaaaaaaaa, poponetul meu va ramane in continuare virgin, toata lume imi spunea ca mi se va face, chiar si medici mi-au spus asta, doar Ruby a fost singura care a avut dreptate, a fost singura care m-a incurajat, imi venea sa o pup pe toate partile daca ar fi fost acolo, dar promit ca o voi face cu prima ocazie, te iubesc fetit-o, muuuahhhh. Dar nu am avut timp sa ma bucur prea mult pentru ca mi se spune sa ma ridic in fund si sa ma aplec in fata, simt cum cineva imi maseaza coloana in zona lombara, simt mai apoi o intepatura ciudata nedureroasa dar enervanta, ca apoi sa simt cum picioarele imi iau foc si mi se spune sa ma intend repede in pe masa. Cea fierbinteala a inceput sa fie inlocuita cu o raceala ca de gheata ca mai apoi sa nu mai simt nimic

-Incearca sa ridici un picior, imi spune anestezistul cel simpatic.

Eu incerc, dar para picioarele mele au 2 tone bucata, si astfel a inceput operatia fara ca eu sa imi dau seama ce se intampla, cu asistenti, asistente, si alti medici roind in jurul meu, intrebandu-ma deferite lucruri, anestezistul cel simpatic mai spunand cate o gluma, pacat ca aveam masca de oxigen pe bot si nu poteam vorbi ca tare ma ardea limba sa spun cateva bancuri din popor adunate. Doua ore a trecut repede, si operatia se apropie de sfarsit, medical meu a plecat lasand un resident banuiesc sa ma coase. Fiind ca toti erau tineri discutiile au continuat pe teme firesti varstei adica sex, relatii, program de Valentine’s Day, telefoane de ultima ora. Nici nu imi venea sa cred ca sunt pe masa de operatie ci mai degraba la o sueta, si asta a facut sa treaca totul at de repede si de placut. zzzdup, ma pune pe o targa mobile si directia salonul meu unde ma astepta patul meu, avand in minte sa incerc a il conving pe Alex sa renunte la anestezia totala, dar cand am ajuns in camera, deja era goala, semn ca masa de operatie nu va avea timp sa se raceasca. Dupa cateva ore bune este adus si el pe jumatate ametiti si imi face cu degetul mare semn ca e ok. Uitandu-ma mai atent vad ca pe patul lui unde sunt picioarele sunt chilotii mei, bag mana repede sub patura si vad ca cuculetul meu este free si se balangane in stanga si in dreapta. Cand naiba mi-ai dat astia jos chilotii, oh, nuuuuuuu, sa nu imi zici ca astia mi-au facut-o pe neveu. Incerc din nou sa bag mana sub patura sa imi verific rozeta, dar nu reusem pt ca nu imi ajungea mana si nici nu puteam ridica de bazin. Sa mor de oftica, nu alta, capul nu aveam voie s ail ridic de pe perna, in maini aveam perfuzie. Incet incet incep sa ies din amorteala, incep sa imi incordez muschiul piciorului, vine asistenta si cu toata rusinea o intreb daca mi s-a facut clisma, iar ea imi raspnde razand cu gura pana la urechi ca pot sta linistit ca nu mi s-a facut clisma. Parca mi-a luat o piatra de pe inima, si drept urmare am cazut intr-un somn adanc. Cand m-am trezit era intuneric si tocmai imi schimba perfuzia, deja era a 4-a punga, deja simt ceva durere la genunchi, dar simt si nevoia puternica de a face pipi. Atat de mare e presiunea incat imi impresia ca imi iasa urina si pe urechi afara. Dar cum sa fac, ca inca nu ma pot da jos din pat, mai am inca doua ore pana sa am voie sa ridic capul de pe perna, dar banuiesc ca poate in cazuri urgente am voie sa ma ridic si cu ajutorul infermierei sa ma pot duce pana la toaleta, dar hop….nu am chiloti pe mine si nu pot defila asa in curdistanul gol, deci o solutie tot trebuie sa fie, asa ca imi spun durerea asistentei, iar ea o trimite pe infermiera ca sa resolve problema. Infermiera vine cu n soi de recipient din plastic , ca o plosca, da la o parte patura si mi-l baga pe Alinus in acea plosca si asteapta. In momentele alea respiratia mi s-a oprit, inima a incetat si ea sa mai faca tic-tac, iar buzele mele semanau cele ale unui peste ce cerseste oxygen, dar de facut nu am reusit sa fac nici macar o picatura.

-Nu mai trebuie sa fac, ganguresc eu stins

-Bine, atunci o las aici, zice ea rosie la fata, si mi-o potriveste mai bine intre picioare, in timp ce eu eram albastru la fata

Din cauza socului nu a mai trebuit sa fac pipi inca 3 ore, dar si cand am facut am crezut ca va mai trebui sa mai cer un recipient. In sfarsit s-a facut ora 22 si am dreptul sa ridic capul si chiar sa primim si papica. Deja se facuse 40 de ore decand nu mai mancasem atat eu cat si Alex si deja visam la un purcelus de lapte fript cu mar rosu in gura si morcovu-n cur, dar….ciuciu, ni s-a dat doar niste iaurt si pentru ca am fost baieti cuminti am mai primit si o cana de supa strecurata si urarea de pofta buna.

Noaptea nu prea am putut dormi deoare ce durerile erau tot mai mari si mereu aveam nevoie de calmante, dar asistenta venea si ne ingrijea de fiecare data.

A veznit si ziua si odata cu ea a scazut si durerile in intensitate, ni sa oferit un mic dejun copios, a venit medical cu o asistenta sa imi schimbe pansamentul si sa imi scoata tubul de drenaj al carui existenta nici nu stiam. Asa ca imi da la o parte patura si iarasi raman gol pusca in toata splendoarea. Penibil moment, am crezut ca crap in patru de rusine, iar cuculetul meu incepuse sa se ofileasca si sa se faca mic mic de ajunsese sa semene cu o ghinda, si daca ar mai fi durat mult timp schimbatul pansamentului cred ca ar fi disparut cu totul si ramanea doar o gaura in pelvis. Dupa ce au terminat, mi-au fixat orteza pe picior, ca sa imi tina piciorul drept-imobilizat si ca va trebui sa stau asa 6 saptamani, brrrrrr, nu e cam mult. A doua zi venind din nou medical sa imi schimbe pansamentul, de data asta avand chilotii pe mine, cu ajutorul lui Alex care m-a imbracat, am vazut si operatia, iar ce am vazut m-am ingrozit, avea o lungime de cel putin 25 cm. Chiar nu ma asteptam sa fie asa de mare, si asta a facut sa imi tranteasca moralul la cosul de gunoi.

Incet, incet am inceput sa ma dau jos din pat, sa merg cu ajutorul unui cadru, treptat si durerile s-au diminuat semnificativ, iar dupa 4 zile am fost externat.

Daca inainte de internare imi spuneam ca dupa ce ies din spital voi veni singur acasa cu trenul, din nou a trebuit sa ii dau dreptate lui Ruby, sa las orgoliul la oparte si sa cer ajutorul cuiva ca sa ma aduca acasa, si uite ca de o saptamana sunt acasa, imobilizat la pat numarand zilele pe care le mai am pana cand nu va mai trebui sa port orteza.

Cat despre spital nu pot sa spun de cat ca am ramas impresionat, a fost locul unde am fost tratat omeneste, in care asistentele isi faceau treaba cu professionalism si zambetul pe buze, stiind cum sa aline suferinta, cu medici care nu se cred superiori si nu iti intind sau iti arata buzunarul, confortul ca de hotel, toate astea m-au facut sac red ca eu defapt sunt intr-o mini vacanta, nu intr-un spital. Daca ar fi in tot sistemul sanitar asa, nu doar in clinicile particulare, ce bine ar fi in Romanica noastra

As vrea sa multumesc personalului spitalului Nova Vita, medicilor Chinezu Radu, Pitea Radu, asistentelor Pamfilie Anamaria, Bakos Piroska, infermierei Demian Raluca, pentru profesionalismul de care au dat dovada.

Si nu in ultimul rand vreau sa ii multumesc lui Ruby, pentru tot curajul ce mi l-a insuflat.

Se apropie clipa cand trebuie sa ajung pe masa de operatie. Mai sunt cateva ore, maine dimineata sunt la spital, imi face analizele si la amiaza intru in operatie.
Totul a inceputacum 12 ani cand de la un meci de tenis de masa, am facut o luxatie la genunchi de a trebuit sa satu cu el in ghips 3 saptamani. Dupa doi ani luxatia a recidivat, si de atunci s-a pus problema operatie, dar eu am refuzat crezand ca ma pot menaja. Si m-am menajat, timp de 10 ani nu am mai avut probleme pana acuma in noembrie cand din nou am facut o subluxatie. Atunci am zis, gata, merg la doftor. La inceput am facut un RMN, iar apoi am mers la o clinica particulara, iar acolo medicul mi-a zis sec. OPERATIEEEE. Adica imi va lua un tendon dintr-un loc si il va munta in alt loc ca sa imi intareasca articulatie. Dar faza dureroasa abia acuma am auzit-o. Cica inaintea oricarui interventie se face clisma. Brrrrrr. Accept orice, injectii, perfuzii, incizii, dar nuu astaaaaa. Curul meu nu il dau la nimeni.
Offff, am inima cat un purice decand am auzit chestia asta, dar cine stie, poate ca e doar un zvon. Mai tare imi e frica de clisma decat de operatia in sine.
Mai sunt 14 ore....:((((

Am ajuns sa pun capat si relatiei mele cu Claudita. Nu a fost o relatie de iubire sau cel putin nu acuma, ca in trecut am avut cateva apropieri sentimentale, dar daca am vazut ca nu merge am decis sa ramanem prieteni, prieteni adevarati.
De ce s-a ajuns aici? Nu stiu. Probabil ca i-am ascuns ca ma intalnesc cu Diana la Herculane, poate ca ea e prea incapatanata sau poate ca i-a sus ceva Diana la telefon si asta s-a suparat cu cur cu tot. Cert este ca a zis ca nu mai vrea sa ma mai vada, ca nu mai vrea sa auda de mine si cum am putut sa fac una ca asta si sa nu ii spun ca ma intalnesc cu Diana. Asta mi se pare un pretext destul de stupid de a pune capat unei prietenii. Asta e, trebuie sa accept realitatea, pentru ce eu nu cersesc prietenia nimanui.
Partea nasoala e ca ma doare ca s-a terminat si am pierdit un bun prieten si un bun confident
In viata totul e trecator, chiar si prieteniile

Nu stiu cum naiba reusesc dar atrag belelele ca rahatul mustele. Daca pana nu demult eram mahnit ca am terminat-o cu Mihaela, o relatie care nu prea era normala, iata-ma acuma in alte 2 relatii dintre care una dintre nu e deloc normala , pentru ca Diana este maritata cu un sot de treaba, un copil frumos. Dar ca aceasta Diana, a inceput sa faca o pasiune nebuna dupa mine, desi m-a vazut doar de 2 ori ea zice ca e topita dupa mine. Hmm, nu credeam ca mai am efectul asta asupra femeilor, ca doar, deh, au trecut anii si peste mine. Iar eu ca sa nu stau pe curul meu, ii dau apa la moara, desi incerc sa o aduc cu picioarele pe pamant si sa o fac sa nu mai viseze atat de departe, pentru ca ea deja isi inchipuie o viata lipsita de griji alaturi de mine. Hoooo, pana aici, clipe fericite iti pot oferi, dar o viata fericita nu iti pot oferi. Acum in sufletul meu se da o batalie enorma, o parte vrea sa lase totul balta si sa imi vad de viata mea, iar cealalta parte, cea controlata de Mikidutza, ma indeamna sa profit din plin de viata si sa ma bucur de tot ce imi ofera ea pe tava. Si trebuie sa recunosc ca tot Mikidutza va castiga, pt ca am hotarat sa petrecem un week-end in doi la munte, iar consencintele......cine se mai gandeste la consencinte. :)
Cat despre Ruby, cealalta relatie....Sper sa nu afle, si daca afla sper sa ma ierte.
Hmmm, eu chiar o caut cu lumanarea.

SĂNĂTATE

Te simti bine în pielea ta, nu apar motive majore de îngrijorare, poate doar pe perioada cât Neptun lipseste din zona sănătătii să te simti un pic diferit, de parcă începi să descoperi aspecte noi cu privire la regimul tău de viată, la starea reală de sănătate. Dacă realitatea atrage de fapt atentia asupra unor hibe pe care înainte nu le-ai văzut sau le-ai ignorat, ar fi bine ca măcar între aprilie-iulie să te ocupi de organismul
tău. După aceea vei aluneca iar într-o stare de indulgentă care te va face să spui că totul e perfect si nu te doare nimic, ca abia din 2012 să descoperi că te-ai cam amăgit, că totusi o problemă există si nu te-ai ocupat de ea. Nu e rău să faci o serie de investigatii cu aparatură din sfera radiologiei ultra-moderne (ecografie, tomografie, bio-rezonantă etc) sau niste analize de sânge mai amănuntite, pentru a te lămuri dacă ai ceva. A te informa si a-ti vedea de sănătate e în avantajul tău pe viitor, fără să aluneci în proverbiala ta... ipohondrie. Devii ceva mai agitat în ianuarie-februarie si septembrie-octombrie, când nervozitatea ar putea declansa o serie de boli
trecătoare, dar majoritatea provin din incapacitatea ta de a păstra controlul asupra energiilor din jurul tău. Orice exces te costă si naste dezechilibre.

CĂLĂTORII

Dacă prima lună a anului este favorabilă călătoriilor pe distante scurte, după aceea descoperi că lumea e mai largă si asteaptă să fie cucerită! Ai stat tu ce ai stat acasă, dar iată că a venit si vremea să te lasi cuprins de dorul de ducă. Ce-i drept, nu prea esti tu aventurier ca să ajungi prin locuri îndepărtate sau neumblate, dar chiar de-ar fi să mergi până în tara vecină sau la 50 de kilometri de casă, tot călătorie se cheamă! Esti dornic să descoperi locuri noi, dar pui mare accent pe confort si plăcere, ca atare preocuparea ta cea mai mare ar fi un concediul linistit departe de casă. Nu vrei neapărat locuri la modă, nu-ti displac nici locurile încărcate de traditie, dar să fie linistite, să te simti bine, să-ti răsfeti simturile cu tot ce-i mai bun si să lasi toate grijile deoparte. Cu Jupiter în zona călătoriilor e foarte probabil să începi să mai schimbi si tu directia, să pleci mai departe de zona de domiciliu si dacă mai ai si ceva bani, tintesti neapărat serviciile all-inclusive, pentru că ai auzit că se mănâncă bine! Nici tu nu stii de unde s-a născut asa deodată o poftă grozavă de a încerca gastronomia locurilor si de a aprecia cât de bine te-ai simtit în vacantă în functie de cât de mult ai dormit... Dar meriti si tu putin lux!

ACEST HOROSCOP ESTE PRELUAT DE PE www.acvaria.com

BANI
Nu e un an rău în plan financiar, te poti astepta la surprize plăcute, ivindu-se surse noi de câstig sau obtinând o serie de drepturi bănesti care ti-au fost inaccesibile până acum. Poate fi si momentul unui credit bancar sau începutul unei afaceri din care vor apărea bani frumusei, deci orice initiativă proprie curajoasă pentru o viată mai bună este binevenită!Saturn mai stă si anul acesta în zona banilor, deci se poate vorbi de o acumulare lentă si echilibrată a banilor în vistieria personală. Esti mai chibzuit, mai econom, nu te întinzi mai mult decât îti poti permite. Doar opozitia Jupiter-Saturn (din martie-aprilie si decembrie) te poate face să gresesti, să faci calcule eronate, să uiti simtul măsurii, ca atare fii extrem de prudent cu banii în aceste intervale, pentru că poti genera o criză. Uranus intră în zona care se ocupă de sursele tale extra-salariale în martie, moment care deschide perspective noi pentru resursele tale. Vei găsi noi idei de a câstiga bani, faci planuri de perspectivă si ai chiar ceva mai mult curaj de a risca în directii pe care anterior nu le-ai fi acceptat pentru nimic în lume. Vine o perioadă în care, dacă nu risti un pic si nu iei decizii curajoase, nu ai cum să câstigi, deci investeste acum cu scopul de a atrage mai apoi si profitul. Nu vei câstiga din prima, dar merită să începi să trasezi de acum o linie directoare prin care să îti asiguri în viitor o nouă sursă de venit, dar atentie: solutia acestei reusite este îndrăzneala si originalitatea! Nu ti se oferă pe tavă, ci trebuie să ai curajul de a da startul si de a investi toate resursele de care esti capabil: timp, energie, bani, idei, relatii! Dacă ai găsi si un domeniu în care să poti fi tu primul, să nu fi făcut nimeni ceva asemănător înaintea ta, ar fi ideal, dar e greu de crezut că poti inventa ceva atât de nou încât să nu mai fi existat înainte!

LOC DE MUNCA SI CARIERA

Este o perioadă benefică pentru ascensiunea ta profesională, fără însă a vorbi încă de schimbări sau evenimente răsunătoare. E mai degrabă o perioadă de evolutie lentă si sigură, normală pentru orice om care a trecut deja de marile probe ale vietii, în care trebuie doar să faci efortul de a te mentine pe acelasi făgas stabil. Se aude de tine în termeni foarte buni în iunie-iulie, iar ideile cu care iesi la înaintare în iunie-august pot să atragă atentia asupra ta si să nască unele controverse în jurul tău. Pot exista sanse de a da examene, de a obtine diplome, de a urma o serie de cursuri de perfectionare sau, dacă nu ai făcut încă o facultate, începând din iunie poti lua o decizie înteleaptă în acest sens. Este foarte important pentru tine ca, anul acesta si în prima jumătate a anului 2012, să acumulezi cunostinte noi, să-ti extinzi orizonturile prin studiu si informare, pentru că acum se clădeste bagajul de cunostinte pe care îl vei pune mai apoi la treabă în vederea iesirii tale la rampă. 2011 si o parte din 2012 e încă perioada de acumulare de experientă, ca în 2012 să arăti cine esti, deci fă tot posibilul să devii acum acel profesionist ireprosabil care se va manifesta plenar foarte curând!Neptun a traversat lent în ultimii ani zona care patronează locul de muncă si, pentru foarte scurt timp – între aprilie-iulie – părăseste un pic acest spatiu, dar e în avantajul tău acest moment, pentru că vei simti cum ti se ia o ceată de pe ochi si descoperi lucruri pe care nu le-ai văzut înainte. Parcă ai fost orbit, parcă ai fost înselat de aparente plăcute la prima vedere, dar utopice, deci asteaptă-te să descoperi adevăruri care vor cere decizii mature din partea ta. Scapi de idealism, de vise desarte, de minciuni si amăgiri, si poti spune mai clar ce astepti de la jobul tău, dacă te vezi în acest loc de muncă si de acum înainte, deci revelatia adevărului va fi declicul care, în 2012, te-ar putea face să decizi ferm în ce mediu vrei să lucrezi sau unde te vezi în viitor. Oricum, întrebările legate de viitorul tău la actualul loc de muncă vor deveni mult mai obiective si vei da singur răspunsuri ferme, chiar dacă e posibil să nu ai acum si curajul schimbării, ci abia prin 2012. Momentan încă rămâi aici, pentru că nu e un moment foarte bun să pornesti în altă directie, dar trebuie să începi să cauti alternativa sau să pui în balantă dacă asta vrei să faci si de acum înainte. Vise ai multe, dar fii realist! Le poti îndeplini cu ceea ce ai acum la dispozitie sau trebuie să acumulezi experientă în plus